Maturitate cu iz de copilărie

Iubesc să mă transpun în personajele cărților mele preferate. De fapt fac asta de fiecare dată când citesc o carte care mă captivează. Este calea prin care găsesc o eliberare din cotidian. Sunt eu, personajul meu preferat și aventurile prin care acesta trece.

Nu demult am retrăit, fictiv, experiența lui Peter Mayle, recitindu-i cartea Un an în Provence. Știu că îi place Franța la fel de mult cum mie îmi place să cutreier această lume. La primul său contact cu fabuloasa zonă din sudul Franței, Provence, fascinat fiind, se hotărăște să se mute acolo. Toată povestea lui este ca o aventură, observă fiecare detaliu, se îndrăgostește de tot ce însemană Provence și transpune totul așa încât tot ce îți dorești apoi, este să îți cumperi un bilet de avion direct către această regiune.

Deși mă regăsesc atât în stilul său de a relata propriile experiențe, îmi permit să îi dau o anumită notă de aventură astfel:

– Sunt Micul Prinț și am luat naștere datorită unui fost romanicer, aviator căzut pe frontul antifascist pe numele lui întreg Antoine-Marie Roger, viconte de Saint-Exupéry.

-Prin stilul meu de a fi și prin ceea ce mă macină în propria poveste, pot fi urmărit și citit la nesfârșit de către copii însă nici adulții nu au de ce sta deoparte. Prietenia, iubirea și interesul pentru frumos sunt elemente cu care adulții se confruntă zilnic, sau cel puțin așa ar trebui. Pe toții ar trebui să ne preocupe mai des aceste lucruri.

-Sunt aici prezent pentru toți cei care sunt gata să dea o altă menire vieții.

Din acest motiv, lui Peter i-aș insufla din inocența Micului prinț, l-aș duce și pe alte tărâmuri necunoscute lui. I-aș alimenta și mai mult setea de cunoaștere a unei alte culturi și l-aș invita să insereze printre ale lui experiențe, delicatețea cu care Micul Prinț vorbește despre frumos sau iubire.

Când călătorești și implicit te îndrăgostești de o anumită cultura, de oameni sau chiar de gastronomia specifică zonei așa cum s-a întâmplat și cu Peter Mayle, totul capătă un alt sens pe care vrei din ce în ce mai mult să îl înțelegi.

Inocența Micului Prinț s-ar completa perfect cu maturitatea lui Peter și cu stilul său umoristico-englezesc de a transpune în scris propriile experiențe.

Ce mă fascinează pe mine ca cititor al ambelor cărți, este pasiunea, dedicarea cu care ambele personaje și-au clădit povestea.

Dorința lui Peter de a descoperi o nouă cultură se potrivește cu setea de cunoaștere a Micului Prinț dar mai ales a încercării acestuia din urmă, de a găsi un sens fiecărei întâmplări pe care o trăia.

Cred că din când în când adultul din noi are nevoie de un strop din mirajul copilăriei și a incenței acesteia.

Articol redactat pentru SuperBlog2017.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *