- featured, MY DREAMS

Cum am petrecut 45 de minute pe fosta insulă a leproșilor

Este pentru a treia oară când aleg sa vizitez una din cele mai frumoase și interesante insule din Creta. Pe rând m-au încântat cele cu iz exotic precum Elafonisi sau Chrissi însă niciuna nu m-a uimit și marcat, datorită istoriei, precum Spinaloga sau Insula Leproșilor așa cum mai este denumită.

De obicei aleg să mă documentez înainte despre locul pe care urmează să îl vizitez pentru a avea o idee conturată în minte. De data aceasta, am decis să merg spre Spinalonga cu cele câteva idei pe care le aveam de pe la turiștii care o vizitaseră deja, localnici sau cunoscuți.

Spinalonga se află la aproximativ o oră de mers cu mașina din zona Herklion. Este situată în nord-estul Cretei spre direcția de mers, Agios Nikolaos, mai exact în Golful Elounda, Lasithi.

Pentru că știam ce peisaje “breathtaking” sunt pe tot drumul până la destinație, am închiriat o mașină și duși am fost. Este o plăcere extraordinară să merg spre locurile unde marea mă însoțește tot timpul, șerpuiește de-a lungul munților, exact ca în această imagine:

După câteva opriri pentru a admira frumusețea peisajelor am mers către localitatea Plaka din golful Elounda, de unde am luat barca spre Spinalonga.

De menționat că Spinalonga nu a fost o insulă de sine stătătoare, forma pe care o are astăzi se datorează venețienilor care au dorit să transforme acest loc într-o fortăreață pentru a se putea apăra mai bine de alți cuceritori.

Istoria Insulei Spinalonga

Aparținând venețienilor în secolul XVI-lea, insula a avut ca scop apărarea golfului Elounda iar mai târziu a devenit temnița pentru leproși. Primii sosiți au fost bolnavii din Creta, 200 de persoane, iar apoi și alții, din toată Grecia.

Pe parcurs, am aflat că de fapt autoritățile cretane au ales acest loc ca adăpost pentru acești bolnavi tocmai pentru a îndepărta alți cuceritori să vină pe aceste meleaguri. Așa insula a devenit treptat adăpost pentru câteva mii de bolnavi.

De-a lungul timpului, în care Spinalonga nu a fost altceva decât cele descrise mai sus, aici au fost angajați și câtiva oameni care să îi ajute pe cei loviți de lepră: paznici, infirmiere, doctori dar și un preot.Mai mult decât atât, a fost construit și un spital, acesta aflându-se pe cel mai înalt punct insulei deoarece vântul putea să disperseze repede mirosul de carne putrezită.

De asemeni anumite documente din acea perioadă confirmă că pe insulă s-au născut 72 de copii, mai mult de jumătate din ei au murit iar alții au contactat boala părinților.

Sunt multe povești alcătuite în jurul istoriei acestui loc dar niciuna nu se compară cu cea pe care ti-o vei crea tu imediat ce vei păși aici.

Impresii personale din timpul vizitei

Țin foarte mult să precizez că datorită istoriei pe care o are, locul acesta sau mai bine zis vizitarea lui, reprezintă un fel de omagiu pentru cei care au suferit acolo. Cel puțin așa am simțit eu.Este apăsător să pășești în încăperile care odată erau refugiu pentru cei suferinzi și incredibil de frumos să urci până în vârful cel mai înalt al insulei, ca mai apoi peisajul întregului golf să îți taie respirația.

Când am ajuns în Elounda, am prins ultima barca care ne ducea pe insulă. Ultima pleacă înapoi spre golf la ora 18:00. Am avut doar 45 de minute la dispoziție, așa că am profitat și am vizitat cât mai mult.

Ca să ai o imagine în minte, în afară de pozele binecunoscute de pe internet, Spinalonga este ca un miniorășel părăsit, o cetate cândva locuită de leproși care în zilele noastre mai păstrează doar pereții acelor spații destinate cazării bonavilor.

Ruinele, coridorul pe care îl traversezi la intrare, poarta mare de lemn în still roman, arborii cocoțați pe terasamentele insulei te bagă într-un film cu un scenariu trist. Din când în când o rafală de vânt parcă vine să întărească sentimentul de neputință.

Personal, această scurtă experiență m-a marcat, uimit și bucurat în același timp deoarece am putut să iau pulsul insulei și să contemplu pentru câteva momente marea, golful Elounda care este de o frumusețe rară.

Un alt lucru ce îți va bucura privirea va fi și flora insulei: cactuși dar și alte plante sau arbori pe care nu i-am văzut până acum în Creta.

Pe scurt, merită o vizită această insulă, merită împărtășirea poveștii ei. Cu fiecare astfel de călătorie mai scriem și noi la randul nostru o altă poveste, de data aceasta din perspectiva observatorului sau al unui storyteller pasionat de tot ce înseamnă această minunăție de planetă pe care trăim.

Acum, te las la final, cu nici mai mult nici mai puțin de trei fotografii făcute pe insulă, nu de mine ci de o prietenă,  care a binevoit să le doneze pentru a-ți crea o imagine proaspătă în minte despre Spinalonga.

Povestea este următoarea: când te joci de-a fotograful și te entuziasmezi peste măsură, fix atunci o lege a lui Murphy vine și îți face ziua mai bună, adică pierzi ca mine toate fotografiile făcute în timpul excursiei iar apoi speri că undeva au rămas  salvate, pe vreun telefon la cineva, două, trei poze măcar așa de amintire. 🙂

Dacă ai fost și tu la Spinalonga și ai mai multe poze ca mine, ne vedem pe Facebook si Instagram 🙂

Iar dacă ți-a plăcut povestea, dă-i un share să afle și alții!

Hugs,

Mădălina

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

* Checkbox GDPR is required

*

I agree

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.