- featured, Minte, Trup si Suflet

“Dragă India” – Interviu pentru Suflet cu Carmen Canceu de la Veni Vedi Amo

Mama India mă cheamă demult. Și îi voi răspunde negreșit, însă până atunci Carmen de la Veni Vidi Amo ne va spune povestea ei din călătoria făcută în îndepărtata Indie. Relatările ei sunt cu adevărat hrană pentru suflet. Citește până la final și te vei îmbogăți sufletește! 🙂

1.Cine este Carmen Canceu? Spune-ne mai multe despre tine!
Salut! Sunt Carmen, absolventă de Limbi străine. În viață reală, lucrez cu drag și voie-bună în studii de piață și marketing, că să mă ascund mai apoi în online, în spatele unui proiect de suflet – Veni Vidi Amo, pentru pasionați de călătorii și poveștile de viață ale oamenilor frumoși întâlniți prin lume.

2.Știu că una dintre pasiunile tale este să scrii pe blogul Veni Vedi Amo, locul unde am găsit și minunăția de articol despre India. Descrie-ne puțin profilul blogului tău.
Veni Vidi Amo! s-a născut dintr-un drag imens de a împărtăși experiențele trăite de noi, cu singurul scop declarat de a inspira și încuraja alți pasionați de călătorii de a porni prin lume, lipsiți de prejudecăți.

Pentru doi introvertiți veritabili, simplul fapt de a ne întoarce de fiecare data acasă cu numeroase povești de viață ale celor pe care i-am întâlnit în călătoriile noastre, este de neprețuit. Dovedim, prin propriul exemplu că până și introvertiții se pot deschide spre lume într-atât de mult încât să facă posibilă comunicarea; călătoriile schimbă esența oamenilor, îi fac mai receptivi și îi apropie de sufletul celor pe care îi întâlnesc.

O privire, un zâmbet spontan și sincer, sunt deseori mai valoroase și depășesc bariere banale precum limbajul, cultura, statutul social sau orientarea religioasă.

3. Să revenim la India, deoarece este un subiect sensibil  aș spune, mai ales după emoția simțită citind articolul „Dragă India, te iubesc și nu prea”. Cum te-ai decis să vizitezi o țară atât de contrastantă ?

Citisem de ceva timp despre festivalul Holi din India, despre întreagă emoție transmisă prin culori și tradiția obiceiului, încât mi-am zis că trebuie să ajungem și noi să trăim experiență, cândva. Totuși, ne temeam să mergem singuri în această țară.

Ne doream să fim ținuți de mânuțe. A fost deci, o decizie ușoară în momentul în care am găsit o ofertă mai mult decât tentantă la una din agențiile noastre de turism, exact în perioadă festivalului.

4.Mai exact unde în India ai fost și ce ai reușit să vizitezi?

Călătoria includea un tur organizat cu ghid local în Triunghiul de Aur (New Delhi, Agra și Jaipur), iar cireașa de pe tort a fost un safari de două zile în Parcul Național Ranthambore – în căutarea prețioșilor tigrii bengalezi.

Capitala New Delhi, este impresionantă, amprenta vestului. Regele Charles V a decis în 1911 să mute capitala de la Calcutta la New Delhi și a dorit să o construiască după propriile gusturi. Voia să transforme New Delhi într-un Oraș Imperial, cu accent pe palate, fântâni și grădini.

Din această epocă nu demult apusă, le-au rămas bulevardele largi și Arcul de Triumf (Poartă Indiei), monument care îi comemorează pe cei 70.000 de soldați indieni care și-au pierdut viața luptând pentru armata britanică în timpul Primului Război Mondial.

Tot în capitală Indiei mai poți vizită Qutub Minar, despre care se spune că a fost ridicat fie ca un turn al unei victorii în luptele purtate de Qutub-ud-Din, fie că minaret al unei moschei adiacente ; Mausoleul lui Humayun, o altă dovadă de iubire – una din multele oferite lumii de către India – între Begai Begum și Împăratul Humayun. Stilul Mughal este arhiprezent în arhitectură Indiei și ne-a plăcut la nebunie de fiecare dată.

Templul Lotus nu mi-a apărut așa cum mi-l închipuisem și cum speram să-l găsesc. Să fi fost de vina căldură, dar mai ales aglomerația ? În schimb, m-a zdruncinat puțin vizita la templul Sikh Bangla Sahib Gurudwara. Ce mi-a fost dat să văd aici, reprezintă imaginea pe care o aveam despre India : forfotă, cântări religioase și oameni în transă, marș în picioarele goale (peste care am reușit cu greu să trec fără să mă gândesc din câteva secunde în câteva secunde câte boli pot să iau astfel) prin templu dar și prin bucătăria lor.

Acolo, erau adunați înstăriții comunității, care pregăteau mese calde pentru sărmani. Inutil să vă descriu mirosul din acea bucătărie sau apa cu care se curața pe jos. Ce m-a impresionat cel mai și cel mai mult a fost faptul că oricine – indiferent de nație, culoarea pielii, statut social – putea să ia loc la masă la care se frământa aluatul și se modelau pâinicile nan, și să pună osul la treabă.

Dincolo de obiectivele turistice iconice pentru New Delhi, sufletul meu rămâne acolo unde este freamătul oamenilor : în bazaruri, în cartierele vechi, printre străduțe înguste. Cu ricșa, dacă doriți, pentru o experiență veritabilă. În timpul acestei plimbări, am experimentat în mod direct traficul haotic, atât de specific Indiei, cu reguli care sunt mereu încălcate; infrastructura de cabluri de pe străduțele înguste ale bazarului ; localnici la muncă, fiecare în cubul lui cu mărfuri, așteptându-și clienții.

În Jaipur, am sărbătorit venirea primăverii în India, în Fortul Amber, de două ori: într-o prima ocazie, am primit botezul la intrarea în fort cu o atingere magică pe frunte. Tipică pentru Fortul Amber este urcarea pe elefant. Noi însă am refuzat să mai chinuim aceste animale, pe care le iubim enorm și al căror rol nu este acesta, și am urcat cu jeepul.

Într-o a două ocazie, în timpul Festivalului Holi, în grădina Fortului, unde împreună cu câteva zeci de turiști și câțiva localnici, am fost îmbrăcați complet în alb, ni s-au pus în mâini prafuri organice și am fost lăsați să ne jucăm. Acest festival marchează prima zi de primăvară și celebrează victoria luminii asupra întunericului și a iubirii împotriva urii. A fost un eveniment care ne-a umplut ființele cu sentimente puternice de unitate, tolerantă și veselie.

Ajunși în Parcul Național Ranthambore, am participat la două sesiuni de safari – una de dimineață și una de după-masă, cu singurul scop de a observă viața în sălbăticie și, cu puțin noroc, tigrii bengalezi. Ghidul din parc era un om deosebit de blând și de zâmbitor, până când vedea vreun turist zurliu care speria animalele din parc și țipa la el. Orice era bine, doar să-i lase animalele în pace.

Ne povestea că are două fete-cea mai mare este în clasă a 11-a. Când era el tânăr, părinții îl obligaseră să facă o anumită specializare la universitate, de care nu s-a bucurat defel, fiindcă lucrează din ’87 în parc. Drept urmare, și-a promis că nu va face la fel cu fetele lui și că le va da libertatea să aleagă ce studii să urmeze mai departe. Noi am pus asta pe seamă intrării lui în contact cu oamenii din vest, de când a înflorit turismul în India. Eh, suntem și noi buni la ceva aparent, nu doar la distrugeri.

Într-un final, am reușit să vedem doi puiuți bengalezi, pe un pod la vreo 4-5 metri înălțime, uitându-se la noi nedumeriți, cu căpșoarele într-o parte, nesiguri de ce se întâmplă. Mămica lor era în tufiș, hunting mode, la vreo 10 metri de noi.

Cu toate aceste experiențe frumoase, Agra devenise atât de așteptată încât ni se părea de necrezut. De ce ? Taj Mahal. Văzuserăm un documentar cu Taj Mahal cu vreo 4 luni înainte de plecare, absolut întâmplător la televizor. Zâmbeam în neștire, îmbătați de ideea că în curând îl vom vedea și noi. Pe mașină, în drum spre el, prin Agra, ne spuneam că o să fim super dezamăgiți.

Odată ajunși acolo însă, aproape că ne-a dat o lacrimă, atât era de frumos, impunător și perfect. Și abia atunci ne-am dat seama că suntem iremediabil îndrăgostiți de arhitectură islamică și că nimic din acest stil nu ne va putea dezamăgi vreodată. Și uite așa ne-am plimbat în jurul lui, de vreo câteva ori, fotografiindu-l în nenumărate ipostaze, cât să-l ducem cu noi acasă centimetru cu centimetru, să nu-l uităm vreodată.

Tot aici ne-am dat seamă ce înseamnă să fii alb într-o țară că India. Ruta de acces spre mormintele din interior era infinit mai scurtă și mai facilă pentru turiști, care erau în categoria « High Value », decât pentru localnici, care bieții de ei, așteptau și cu orele să intre.

5.Fără doar și poate India este cunoscută și pentru mentalitatea total diferită de a multor națiuni, în special din punct de vedere al spiritualității și al modului de trai. Spune-ne cum a fost pentru tine primul contact cu toate aceste lucruri?

Mi s-au părut extraordinari. Emană spiritualitate prin toți porii, prin fiecare privire, prin fiecare zâmbet, prin fiecare vorbă, prin fiecare atingere. Poate este doar o senzație personală, însă întreaga lor percepție asupra lumii te încărca mereu cu energie bună.

Vacă, animalul lor sfânt, se plimbă liniștită pe drumuri și șosele. Se oprește întreg traficul pentru ele, sunt hrănite și spălate la fiecare pas. Probabil cel mai tare m-a marcat să văd un localnic, pe bancă, hrănind o veveriță.
Sunt un adevărat un mix de orientări religioase, care a găsit cumva, cândva, modul optim de funcționare și întrajutorare.

Tocmai fiindcă sunt atât de mulți și atât de diferiți unii de alții, există și persoane cu intenții mai puțin onorabile. Ca turiști, am fost înșelați și s-a profitat de noi pe alocuri, însă am încercat să o luăm că atare, consolându-ne cu gândul că nu ține neapărat de cultură sau de orientarea lor religioasă.

Probabil aspectul emblematic pentru India este traficul – îți testează răbdarea până la ultima celulă. Pe bună dreptate, se spune că răbdarea este o virtute. Iar dacă nu o ai, asigură-te că o cultivi înainte de o călătorie în India.

În această țara rar găsești mijloace de transport în comun. Oricum nu din cele cu care suntem noi obișnuiți. Singurul oraș în care am văzut metrou a fost New Delhi și ne-a părut sincer rău că nu am avut timp să-l încercam.

În rest, se circulă cu mașini (N.B. MULTE mașini, cam una la fiecare doi locuitori în New Delhi, cel puțin), tuk tuk-uri, ricșe, scutere, cămile atașate la căruțe în zonele rurale. Să zicem că un mijloc de transport la îndemână ar fi taxiul.

Însă, indiferent de ce alegi pentru a te deplasa, trebuie să te înarmezi cu multă răbdare și mult calm. Ideal este să uiți că știi că o distanță de 200 de km se poate face în 2-3 ore și să te așezi comfortabil în scaun pentru următoarele 6-7 ore.

O să-ți fie dat să vezi și să trăiești depășiri care întrec limitele bunului simț, care îți fac palmele să transpire, care te fac să vrei să te dai jos pentru o ceartă, care te fac să vrei să sări la bătaie sau să înjuri.

Și-o să te potolească tot ei, prin infinitul lor calm, imensă lor toleranță, bunătatea de colegialitate în trafic « Hai, treci tu, dup-aia oi trece și eu ». Și-o să te liniștești când o să te regăsești la fel de întreg că înainte de pornirea la drum, însă cu impresia negreșită că Bucureștiul pare extraordinar de cuminte prin comparație cu traficul din India.

Tot prin geamul mașinii vei vedea veștmintele colorate ale femeilor și probabil te vei întreba de ce. Spoiler alert : majoritatea trebuie să lucreze pământul și, din lipsă de apă în majoritatea regiunilor din India, nu le pot spăla atât de des. De aceea, au adoptat aceste culori vii în îmbrăcăminte, pentru că murdăria să nu fie atât de vizibilă.

Sau vei observa, mai ales în regiunile rurale, femei care-și acoperă față atunci când întâlnesc persoane în vârstă sau care nu-i privesc în ochi. Tradițional, fac asta fiindcă este lipsit de respect să se uite în ochii lor, iar prin faptul că-și acoperă față se asigură că se uită mereu doar la picioarele lor.

6. Am citit pe nerăsuflate articolul încă de când l-ai publicat. Am simțit o emoție puternică în cuvintele tale. Ce te-a impresionat foarte mult în India?

Pe lângă spiritualitate, cu foarte mici excepții, am respirat multă iubire în India. Peste tot, în nimicuri aparențe.
Familia. Mi s-a părut a fi ceva extrem de important pentru ei. Am avut bucuria de a vedea bărbați arătând o nemăsurată grijă pentru soție și copil, implicându-se cu totul în fericirea lor de moment.

Experiența de la templul Sikh Bangla Sahib m-a marcat puternic. M-a convins, dacă mai era nevoie, că banii sunt uneori inutili atunci când dorești să faci ceva pentru semenii tăi, dacă nu îi combini constant cu valori și principii de viață puternice, cu o încredere vădită că efortul tău poate ajuta și transforma oameni.

Sunt, de fapt, experiențe după care nu e neapărată nevoie să fugim până în India pentru a le trăi. O putem face în propria țară. Sunt atâția care au nevoie, iar să ajuți este atât de ușor și la îndemână, încât mă miră în continuare că nu reușim să ne adunăm mai mulți pentru a face bine.

Însă, poate tocmai faptul de a fi fost în India, o țară arhicunoscută pentru lipsuri de tot felul, m-a determinat să conștientizez o altfel de normalitate. Una care nouă, în goană după avere, joburi și succes în viață, ni se pare tot mai străină, tot mai falsă.

7.Descrie-ne experiența, momentul preferat din această călătorie.

Fără doar și poate, safariul în Parcul Național Ranthambore în căutare de tigrii bengalezi. A fost că un test la final de călătorie în India. M-am îmbogățit cu amintiri frumoase, povești de viață extraordinare, dovezi de iubire și blândețe, lecții de viață de transmis copiilor și nepoților.

A pornit din frică față de întâlnirea cu tigrii bengalezi. Că orice frică, această pornea din neștiință. Ignorăm faptul că, atât timp cât ești în jeep-ul de safari, animalul sălbatic percepe mașina că un întreg și o lasă în pace. Dacă, însă, coborî din ea, ești perceput că pradă. Buhbye world.

Neconștientizând acest lucru încă, safariul a continuat cu o stare generală și bruscă de relaxare. Încercam să mă bucur la maxim de experiență – cine știe când aveam să o mai repet. Dacă era să fie asta ziua în care eram atacată și devorată de un tigru, măcar aș fi sfârșit cu sufletul fericit.

Din momentele de relaxare îmi pornesc mereu cele mai dragi amintiri din călătorii – cele în care dobor bariere și încep să comunic cu cei din jur. Ajung să-i cunosc mai bine: ghidul – o nestemată – vedea iubire în orice animal, feroce sau nu, și îl trata că atare, se îngrijea să îi fie cât mai bine; șoferul, la aproape 22 de ani, fiul unuia dintre îngrijitorii parcului.

După-masa, în care ne-a condus caleașca, era prima lui zi de lucru. O zi cu de toate. Ghidul ne-a urcat pe un deal de pe care puteam observa tigrii bengalezi, însă la fel au făcut toți ceilalți ghizi cu mașinile pe care le aveau în grijă.

Am reușit să observăm doi puiuți bengalezi care făceau nani pe un pod la vreo 500 de metri de noi; la coborâre însă, din cauza aglomerației, șoferul a lovit două mașini și a fost aproape să facă pană la una dintre roți. A avut noroc cu ghidul, care a preluat frâiele și ne-a scos de-acolo.

Pe drum lin, în parc, acesta încerca să-l liniștească pe un ton blând și-i spunea că e în regulă, se mai întâmplă să se lovească mașini sau să nu știe cum să iasă dintr-o situație și că nu va păți nimic din cauza asta. Cum e în parc, așa e și în viață.

8.Știu că o vizită în India atrage după sine multe curiozități, una dintre ele ar fi să particip la o ceremonie tradițională în vreun templu sau chiar să nimeresc în toiul unui festival . Te-a interesat o astfel de experiență?

Motivul pentru care am călătorit în India a fost festivalul Holi. Îmi doream să trăiesc experiență, probabil îmbătată de lecturile anterioare și de toate filmulețele vizionate.

Există două moduri în care se sărbătorește această tradiție: în locuri special amenajate pentru turiști, cu pulberi organice sau cot la cot cu localnicii. Adevărată experiență Holi se trăiește în stradă, printre localnici, cu pulberi dintre cele mai suspecte – a căror culoare nu dispare cu săptămânile, oricât ai spăla-o, stropit cu apă folosită chiar de indieni zi de zi.

Am trăit-o doar pe jumătate, la ieșirea din „gradina” special amenajată pentru turiștii sosiți în India special pentru eveniment, trași fiind de mânuțe constant să ne grăbim spre mașină.

M-am asigurat să nu ratez, totuși, îmbrățișări din partea tuturor localnicilor care mă „botezau” atingându-mi față cu pulberi tradiționale (s-a văzut diferență între pulberile folosite de localnici și cele care ne-au fost oferite în locul special amenajat pentru turiști. A durat câteva săptămâni până când am scăpat de culoarea unei pieli constant tumefiate), dansuri de stradă împreună cu ei și eternul plin de veselie nemăsurată „Happy Holiiiiiiii”.

9. Dacă ar fi să definești  într-un cuvânt călătoria în India, care ar fi acesta?

Transformare

10. Ce sfat ne dai înainte să plecăm într-o călătorie în India?

Citiți, citiți și iar citiți tot ce apucați la mână despre această țara. Însă, odată ce ați luat decizia de a călători spre India, încercați să încuiați toate lecturile undeva în spatele minții.

Lăsați la o parte prejudecățile, încercați să nu comparați cu nici o destinație anterioară. O să va ia probabil o zi, două că să va adaptați la nouă realitate, însă, dacă porniți cu mintea și inimă deschise, posibil să fie experiență vieții voastre. Cel puțin, la nivel uman.

Pe Carmen și poveștile ei o găsiți pe blogul ei, Instagram și Facebook.

Leave a Reply

Your e-mail address will not be published. Required fields are marked *

* Checkbox GDPR is required

*

I agree

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.